www.intorsura.ro Ghidul tau turistic
intorsura.ro - Intorsura Buzaului www.intorsura.ro
Ghidul tau turistic
 
Home
Despre Intorsura
Evenimente
Timpul liber
Turism ecumenic
Arta si artisti
Reportaje
Firme
Galerie foto
Galerie video

Contact
Parteneri




Reportaje intorsura.ro



 
Am devenit motociclitst 2
 
Am devenit motociclitst 2
 
7.Respect fata de sport/hobby
In '85 in timp ce deveneam motociclist pe o Ninja 600 am avut ocazia de a cunoste un om deosebit, o persoana ce ma ajutat sa realizez ce inseamna sa uibesti acest sport, sa te dedici acestui sport, sa nu regreti ca il practici si l-ai practicat. Acest cineva era si poate mai si este un motociclist deosebit prin faptul ca conducea un Gsxr1100 cu o mana. Cu mana stanga. Mana dreapta era de metal, un carlig gen Captain Hook, adaptat pt a a intoarce mansonul si a frana. Respectivul avea 30+ ani la acel timp. Devenindu-mi prieten, am inceput sa purtam tot felul de discutii legate de acest sport ca intrun final sa imi povesteasca cum cu cativa ani inainte cand se considera mai 'smecher', mergand pe o roata a scapat motorul peste cap, acesta cazudui pe mana dreapta care a fost strivita si ulerior amputata.

Lunile ce au urmat au fost cele mai grele, acesta nehotarat daca mai urma sa incerce sa mearga pe motor. Pasiunea pt motociclism a fost mult mai mare decat frica de a incaleca motorul dinou, si dupa cateva luni acesta era in sa.Era un pilot f experimentat. Mergea si tare cand era loc, dar mergea cu cap. Nu se mai risca in tot felul de situatii imposibile. Nu mai avea nimic de demostrat pritenilor motociclisti. Pur si simplu, iubea sportul si il practica in asa fel incat sa ajunga acasa dupa fiecare iesire. Imi aduc perfect aminte vorbele lui: Oresti, mergi pe motor in asa fel incat sa nu ajungi vreodata sa regreti ca esti motociclist. Nu te va aprecia nimeni daca ai coloana rupta sau un picior lipsa. Tu vei fi singurul care vei suferi la nesfarsit. Persoanele ce te iubesc vor suferi alaturi de tine. Gandestete la ei daca nu iti pasa de tine. Practica sportul in asa fel in care sa te bucuri de el zilnic si sa nu ajungi sa ti se intample ce mi sa intamplt mie ca sa realizezi ce trebuie si ce nu trebuie sa faci pe motor. Respecta sportul si iti va aduce numai satisfactii.

8.Mersul in grup
Daca nu am avea prieteni cu care sa mergem la drum, ne-am mai cumpara motociclete? Am mai avea cui sa ii aratam cat de bine mergem 'noi' fata de 'ei'? Cine mi-ar mai lauda motocicleta si stilul de mers?
Unul din motivele pt care ne cumparam motociclete este sa demonstram ca noi suntem mai buni decat ei. Ca a noastra este mai lunga, ...mai mare, mai puternica, mai frumoasa. Ca eu merg mai bine decat el, mai bine neinsemnand neaparat mai atent, mai constient, mai relaxat. NUU. A merge mai bine se rezuma la mersul sportiv, la viteza, la stunturi la deranjul creat altora in trafic. Competitia este pe primul loc.

Acest comportament reiese in iesirile cu prietenii. Care merge mai tare? Care merge mai spectaculos? Care risca mai mult?
Cand un coleg cade, toti sar in jurul lui si se vaita cand de fapt subconstientul iti spune: este varza. nu a mers bine. eu merg mult mai bine decat el. Acum stie si el treaba asta. Am castigat. El a piedut. Ambulanta a intarziat. El a murit. Nu e ok sa gandesc ca am castigat, ..dar am castigat.

Cauti alt prieten de drum cu care sa joci ruleta-ruseasca. Stau si ma gandesc cum ar trebui sa se comporte un prieten motociclist. Ce ar trebui sa ii spuna prietenului care nu este la fel de experimentat si care din dorinta de a nu fi mai prejos decat altii, merge tare, mult mai tare decat ar trebui pt a fi in siguranta. Daca tu cel cu ani de motociclism pe umeri il indrumi sa mearga tare, nu inseamna ca la o adica tu l-ai condamnat la moarte? Nu inseamna ca tu esti direct responsabil de necazul lui? Asa ca ce faci? Nu ii spui nimic.... il lasi sa mearga ca dementul 'de la sine'. Daca moare, a fost vina lui. Si ce daca imi este prieten. Am fost si sunt mai bun decat el.

Parerea mea este ca prietenii trebuie sa reactioneze intrun mod pozitiv cu sfaturi si indrumari fata de cei ce nu stiu ce ii asteapta ca motociclisti. Personal prefer sa ii spun unuia care insista sa merga tare cu mine, pe langa mine, unul care clar nu stie ca inseamna riscul si unde te poate duce, ca nu sunt dispus sa merg alaturi de el. Daca este inconstient se va supara, dar va ramane in viata. Se va supara, ii va trece, si dupa cativa ani si destule trante la bord, experienta acumulata pe deplin, iti va multumi pt sfaturi si interesul depus de catre tine pt al tine in viata.

Sigur majoritatea motociclistilor cunosc regulile mersului in grup. Nu merge alaturi de un alt motociclist. Nu merge aproape fie in spate sau in fata unui alt motociclist. Lasa-ti spatiu pt a evita manevrele si greselile celor de langa tine. Cu cat viteza este mai mare cu atat spatiul trebuie sa fie mai mare. Se merge pe diagonala fata de cel din fata si spatele tau. Semnalizaza orice intentie de a schimba pozitia pe drum. Nu te astepta ca cel din spate sa nu intre in tine cand tu tocmai ai franat brusc si ai virat stanga.Folosesteti creierul pt a intui miscarile celor ce merg alaturi de tine. Nu te simti comfortabil intrun anume loc, aproape de o anumita persoana care reactioneaza ciudat, schimba-ti pozitia. Important este sa ajungi la destinatie fara sau cu cat mai putine incidente.

9. Sotia/prietena si motorul
Acum cateva zile am adus acasa un R6 nou.Frumos motor. Probabil rapid.Destul de rapid pt a face prosti... Ma uitam la el cat de frumos este si cat de calm arata acolo pe stand. In acelasi moment ma trecut un fior gandindu-ma la bestia ce statea in fata mea si cat de repede mi-ar rapi pe cea draga de langa mine daca ia-si acorda sansa.

Privirea mi sa tulburat in clipa in care mi-am adus aminte de incidentul de acum 10 ani, petrecut pe DN1. Vorbim de 1997 cand eram mandrul posesor al unui DR Big 800. Motocicleta ce mia ramas intaparita in memorie. Motocicleta cu ajutorul careia am schimbat viata persoanei iubite pentru totdeauna, inclusiv a mea. Plecasem din Balotesti spre Bucuresti, eu si sotia (la acel timp). Afara incepuse sa ploua usor, motiv pt care mergeam f incet si precaut.Am iesit in DN si am intrat in banda a doua de langa axul drumului. Imi aduc aminte perfect ca mergeam cu 60km/ora. Am trecut de complexul Prisma. La 100m in fata mea, pe partea dreapta, in intersectia cu drumul care strabate Corbeanca, a aparut o masina care imediat a dat semnal de stanga pt ataia DN'ul si a merge catre Ploiesti. Am continuat drumul in banda a doua, fara sa reduc viteza, deoarece intentia soferului era clara. Acesta oprise pt a imi acorda prioritate. Ajung la circa 20m pe diagonala de acea masina, moment in care vad cu coltul ochiului o pata alba ce ulterior am realizat ca era o dacie care fara a opri, fara a acorda prioritate, cu intentia de a traversa DN1 si a continua catre Ploiesti, a iesit in DN'u si a intrat fix in laterala dreapta a motocicletei, respectiv in piciorul sotiei mele. Imi aduc aminte perfect zborul ce a parut o eternitate, aterizarea violenta dupa care ceata si...........

Sotiei mele intinsa pe DN'u i se spune ca eu am murit. Intra in soc. Eu imi revin , incerc sa ma ridic, ...piciorul rupt. Ma tarasc pana la ea care este inca constienta si ii explic ca din ce vad are mana rupta, piciorul rupt...

Apare ambulanta. Apare tavanul patat din spital. Incep sa strig dupa ea. Aflu ca e in operatie si ca are femurul rupt, cotul zdrobit, plamanul deplasat. Ceata. Ma trezesc cateva ore mai tarziu. ea, tot in operatie.

Trec 40 de zile de spitalizare, 6 luni de reabilitare. Ea nu mai e ce era altcandva. Era vesela, plina de viata, ...o femeie frumoasa. Acum marcata, schioapata de la un loc la altul. Cicatricile pe brat si picior nu ii mai ofera satisfactia de a se admira in oglinda. Este marcata tot restul vietii. Eu sunt cel ce am marcat-o. Este vina mea si numai a mea. Eu sunt cel dispus sa risc, dispus sa merg pe motor. Ea este inconstienta, nu realizeaza pericolul. Viata ei a fost in mainile mele. Mi-am batut jos de ea. Timpul trece si se spune ca timpul le rezolva pe toate dar cicatricile raman.

Daca tu iubesti acest sport si esti dispus sa risti zi de zi, asta nu inseamna ca ai dreptul sa risti viata altuia, mai ales a persoane iubite. Daca persoana respectiva este inconstienta si nu realizeaza pericolul, este de datoria ta ca om matur, motociclist cu capul pe umeri, sa ii explici ca nu merita sa riste. Nu accepta ca tu sa devii persoana ce a condamna-to la moarte. Credema, nu te vei ierta niciodata. Cel mai rau lucru care ti se va putea intampla este ca ea sa moara si tu sa traiesti cu constiinta patata ca tu ai omorato.

Un an mai tarziu am divortat. Nu a mai fost niciodata la fel. Nu m-am iertat niciodata pt cele intamplate. Nu am cum sa repar ce am stricat. Raman patat pe veci. Nu vei intelege pana nu ti se va intampla. Nu iti doresc sa ajungi ca mine.

Frumos R6'le. Am scos surubelnita si i-am desfacut saua de spate si apoi scaritele pasagerului. Atat lucru pot face si eu pt persoana iubita.

10. Renegatul.
Sa fie oare influenta filmelor cu James Bond atat de mare incat trebuie sa actionam la fel ca eroul din film de fiecare data cand iesim la drum?
Nu ma refer la stunturi si sarituri cu masina sau motocicleta> Ma refer la idea de a avea o placuta de inmatriculare care se retrage la nevoie sub seua motociletei pt a evita conflictul cu politia.

Sunt de acord ca politia romana mai are drum lung pana sa se incadreze in standardurile europene dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa aplice legea. Nu sunt sub nici o forma simpatizant al politiei romane dar in acelasi timp va aduc la cunostinta ca actiunile voastre de a prosti legea se refrang numai asupra voastra si a celor ce nu poarta nici o vina.

La fiecare iesire in grup sau plimbare cu motocicleta vad mai bine de jumatate din motociclisti purtant placutele de inmatriculare sub sea,intoarse pe dos, murdare cu ului sau noroi sau in unele cazuri chiar deloc. Ce nu realizati este faptul ca aceasta atitudine va duce la groapa. Probabil ca va intrebati de ce fac aceasta afirmatie ....

Sa va explic. Radarele ca si politia rutiera sunt 'acolo' pt a ne proteja pe noi si pe altii de noi. (asta pe langa a lua spagile de rigoare). De fiecare data cand Gigi iese cu numarul de inmatriculare pe dos pt a nu fi observat si ulterior tras la raspundere, Gigi isi permite, sau cel putin asa isi imagineaza el, ca poate face mai mult sau mai putin orice ii trece prin cap, pe motocicleta. Capul lui Gigi fiind unul foarte mic, nu are cum sa produca nimic constructiv asadar Gigi trece pe sub radar cu 250km la ora pt ca nu are cum sa i se suspende carnetul. Cand Gigi trece pe rosu si il someaza politia Gigi fuge. Gigi scapa. Gigi e smecher si crede ca duce o viata buna. Gigi e de fapt un idiot.

Gigi nu realizeaza ca daca ar avea numarul de inmatriculare ca tot omul lipit de curul motocicletei ca de fapt isi face un favor. Nu isi mai permite sa evadeze. Nu isi mai permite sa treca pe rosu. Nu isi mai permite sa mearga nestingherit cu 300km la ora. Si pt ca nu isi mai permite, Gigi ramane in viata. Da se mai intampla din cand in cand ca Gigi sa sara calul si sa isi fure cate o amenda, dar Gigi traieste, doar pt ca nu isi mai permite.

Rau este ca Gigi nu are cum sa inteleaga, pt ca este foarte sigur pe el si stie ca e smecher. James Bond e smecher. James Bond intotdeauna are femei multe. Gigi trebuie sa fie smecher. Gigi vrea si el femei. Dar femeile se uita lung la Gigi si vad acelasi lucru ce vadem noi: Gigi este un idiot.

Idiotul continua sa treca pe rosu. Politia nu il poate prinde pt ca sunt la fel de prosti. Si pt ca nu il prind pe Gigi, stau la panda si te asteapta pe tine, pe mine, pe noi ce nu credem in James Bond. Si pt ca intrun final Gigi indirect mi-o trage mie, eu nu pot decat sa ii urez lui Gigi de bine si sa ii spun ca si Mos Craciun exista si sper ca sa il intalneasca odata si odata si sa ii dea cadou 5 ani. Atunci Gigi nu isi va baga numai placuta de inmatriculare 'sub cur'.
Bafta Gigi.

11. Ghost Rider.
Ajung acasa. Sa fi fost frig afara? Mainile imi sunt sloi. Incerc sa scot cheia din buzunar pantalonului intre doua degete. Reusesc. In hol frig. Ma trece un fior cel simt in sirea spinarii si pt o secunda realizez ca ceva nu este ok. In timp ce duc cheia catre iala, zambesc in coltul gurii gandindu-ma la ce super iesire am avut cu baietii. Baieti de baieti. Prietenii mei de ani si ani. Toti motociclisti. Toti hotarati. Toti tari pe motor. Zambesc si mai mult realizand ca de fapt eu sunt cel mai bun dintre ei.Cum se uitau la mine in timp ce mergeam pe o roata........ce priviri mirate aveau cand au vazut cum pun genunchiul jos........i-am spart, stiu sigur.

Introduc cheia in iala. Sunt curios daca discuta despre mine. Sigur discuta despre mine. Sunt bun. Deschid usa. Frumos a fost la mare. Drumul super liber la intoarcere. Viteza frate ,viteza. Si a lui Gigi a mers, dar nu ca a mea. Gigi 200,........eu 210. Gigi 250,.......eu 270. Gigi a cedat la 290. Stiam ca nu poate mai mult. Ce surpriza pe fata lui cand a vazut ca trec pe langa el cu 300. L-am spart. Mergeam asa tare ca nici nu imi mai aduc aminte cand am ajuns in bucuresti. Rad in sinea mea. Cred ca nici nu au ajuns de fapt. Sunt bun.

Intru in sufragerie. O vad pe mama. E suparata. Trece pe langa mine fara sa ma bage in seama. Ce o fi cu ea? Probabil ca e suparata ca am iesit iar cu motorul cand ea ma tot roaga sa nu mai ies. Ce stie ea..., habar nare. Senzatii tari. Sunt bun. Incerc sa ma impac spunand-ui: buna mama, ce faci? ce sa intamplat? Se uita prin mine si nu-mi raspunde. Insist. Intru-n final raspunde: Ionele, de ce mi-ai facut una ca asta? De ce Ionele?, de ce?
Nu inteleg. Ce am facut? Intru in sufragerie, mainile tot reci. Masa ca de obicei in mijlocul sufrageriei. Vad ceva acolo, dar nu percep. Incep sa ma sperii. Vad un sicriu. Doamne, cine a murit? imi este frica sa ma apropii.....
Mama striga din bacatarie.......... Ionele mama, de ce ne-ai parasit? ma vad in sicriu. Vad masina. Franez. O pierd. Lumina, multa lumina. aud in departare: Ionele, de ce mai parasit.....................................?
Eream cel mai bun. Nu credeam ca mi se poate intampla si mie.


12. Oase rupte
Ma tresezc cu cafeua in gand. Stiu ca dorinta de a ajunge la ibric cat mai repede va fi una ce ma va costa. Incerc sa ma ridic cat mai atent din pat.
Imi ia ceva timp. Ma doare spatele. Imi iau papucii in picioare si plec usor catre bucatarie. Ma dor genunchii. Ceafa imi trosneste de parca ar vrea sa se rupa in doua. Ma dor mainile, incheieturile. Ajung la ibric. Vreau sa il ridic dar degetele imi sunt inclestate. Le deschid atent, usor. Ma dor.

Toate ma dor, in fiecare zi. Ma dor de ani de zile. Ma dor de 20 de ani. Realizez ca sunt deabea la inceput si ca durerile vor fi din ce in ce mai greu de suportat. Inbatranesc. Ar fi trebuit sa imbatranesc frumos, fara dureri. Dar nu am cum, pt ca sunt motociclist. Stau pe marginea patului cu cafeaua in mana si ma gandesc ca ar trebui sa le spun si altora cum e sa traiesti in atata durere; Calvar. Intind mana catre noptiera sa mai scot un Aulin. O retrag. Degeaba, oricum nu isi mai face efectul de vreo 10 ani. Il iau subconstient doar pt ca il iau aproape zilnic. Nu isi face efectul dar parca durerea se alina. Ma simt mai bine. Am avut zile mai rele. mult mai rele. Ma ridic, ma imbrac in combinezon. Intentionez sa ies la o tura cu prietenii. Ridic greu piciorul peste saua ce pare pe zi ce trece mai inalta. Urc in sa si plec. Adrenalina creste. Nu ma mai doare nimic momentan. Medicamentul perfect.

13. Intuitia
De cate ori m-am lasat de motociclism in ultimii 25 de ani?
Nici nu imi mai aduc aminte. Oare sa fi realizat de fiecare data ca nu sunt facut sa fiu motocilist? Sau poate fi datorita faptului ca am realizat cat de mult risc si ca a venit timpul sa ma opresc. Sunt oare genul de persoana care intra intrun joc de noroc si stie sa se retraga castigator? Sa fi avut un inger pazitor de fiecare data care ma avertizat ca e timpul sa ma opresc?

Am avut perioade in ultimii ani (si cei ce ma cunost pot confirma), cand pur si simplu am zis NU motociclismului. Treceau luni in sir si nu ma urcam pe motor.Vedeam cum colegii treceau pe langa mine pe bolizi si nici macar nu intorceam capul. Pur si simplu, nu ma interesa. Cu toate astea nu a existat perioada in viata mea ca motociclist sa nu am motorul in casa. Ba mai mult decat atat, nu imi aduc aminte sa fi avut vreodata mai putin de 3 motociclete in garaj, in acelasi timp. Nu eram dispus sa le incalec dar trebuia sa le vad acolo, la locul lor. Acolo in sufletul meu, in sufletul meu de motociclist.

Oare sa ma consider norocos pt faptul ca dupa 25 de ani in sa, sunt inca aici? Oare acest lucru sa intamplat cu ajutorul meu sau a fost pur si simplu; noroc? Oare de fiecare data cand am refuzat sa urc in sa, subconstientul meu striga; ..........NU!, nu azi!?

Am incercat de cateva ori sa trec acel prag, acel CEVA ce ma tinea in frau pt a nu ma urca in sa. De fiecare data am avut de suferit. Pagube, trante, fracturi. Acum stiu sa-mi ascult intuitia. Am zile cand refuz sa fiu motociclist. Refuz stiind de fapt ca ...SUNT.


Preluat de pe http://www.pro-bike.ro/forums/am-devenit-motociclist-oare-cat-mai-am-de-trait-t25574.html
 

Firme
JTI ADVERTISING
Intorsura Buzaului
0766 252 579


Parteneri

www.cheilenereinfo.ro

Red Bull Romaniacs

Vanzari auto Covasna

Cazare Romania

Visual Art Group





Reclame



Site gazduit de mxhost.ro


Google rating
Powered by  MyPagerank.Net
Cazare pensiuni Cazare
Director Web Postere personalizate, fotografii, tablouri, canvas, fototapet
Copyright
JTI Advertising
© 2007-2012
Informatiile si datele de pe acest site sunt proprietate a www.intorsura.ro 
in colaborare cu alti parteneri si nu au dreptul de a fi preluate fara acordul nostru scris. Echipa intorsura.ro